Dupa razboi multi viteji??? se arata

Zilele astea vanzarea Cuprumin a starnit o droaie de discutii. Pentru ca nu ma pricep la domeniul exploatarii cuprului si nu stiu care ar fi pretul corect, gandul mi-a zburat la altceva. Pare sa fi cauzat o legitima ingrijorare doar pentru acum, deoarece  e vorba de ceva rezerve pe care altii nu le au oricum, dar care nu sunt inepuizabile. Se vor consuma in niste ani, mai ales in cazul unei exploatari intensive. De asta nu stiam cata dreptate sa dau celor care au vandut sau cat sa-i invinovatesc? Intr-un fel, pentru ca mi se parea oarecum neimportanta valoarea zacamantului (oricat nu intra in activele companiei, e greu de crezut ca li s-ar fi retras licenta cu usurinta, poate doar sa fi renegociat vreodata redevente mai mari) si a tranzactiei recent incheiata m-am gandit la ceea ce ar putea sa fie semnificativ. Nu am fost o ecologista infocata, dar trebuie sa recunosc ca industriile de reciclare au luat avant. In aceste conditii nu mai e important doar un zacamant care e epuizabil ci recuperarea lui si dupa prima si dupa a nu stiu cata folosinta. De aceea mi-as fi dorit sa vad o altfel de politica economica inteleapta a statului care ar fi trebuit sa nu vanda in graba tocmai pentrut a-i conditiona pe exploatatoriii de cupru cu gandul la ce va fi mai tarziu. As fi vrut sa le ceara  sa construiasca in zona si o unitate de reciclare care ar putea aduna resurse si de la altii. Nici nu stiu daca in lume exista companii miniere care s-au orientat si catre re-prelucrarea cuprului. Simteam insa  nevoia sa facem ceva care sa “traga” un pic de viitor asupra noastra, iar daca acesta nu se prefigureaza inca, chiar sa-l intrezarim noi.

Tichete „Fabricat in Romania”

M-am bucurat auzind tot mai des in ultimul timp ca o crestere a consumului intern n-ar face rau economiei de pe la noi. In urma cu niste ani intelesesem doar intr-o oarecare masura temerile celor reticenti in aceasta privinta. Problema echilibrarii balantei comerciale nu e de ici, de colo cand tot romanul se vede cu bani in mana si e atras mai ales de ceea ce vine din import. Cum pentru 2012 „prudenta” e cuvantul de baza in privinta cresterilor salariale din sectorul bugetar ma gandeam ce bine ar fi sa se acorde plusuri de venituri care sa se cheltuie exclusiv pe marfuri fabricate in Romania. Nu e foarte usor sa institui un sistem de tichete destinate achizitionarii de produse romanesti, dar nici extraordinar de greu, daca ar fi sa ne gandim la tichetele de masa, cadou, etc.

Intrebari

1.Teama de nimic – Mi-as dori sa fiu contrazisa, desi e putin probabil, dar am senzatia ca in cazul CDS-urilor ne temen de ceva ce doar pare ca exista. Cum piata acestor instrumente este una predominant speculativa te intrebi de ce tremura toata lumea in fata cotatiilor CDS? In aparenta raspunsul e clar, bancile iti adauga un plus de dobinda potrivit acestora. As mai avea si in acest caz o nedumerire, nu cumva bancile tin seama de cotatiile unui produs financiar nascut mai mult din dorinta unora de a face bani din nimic, pentru a imprumuta cat mai scump? Adica pentru a face profituri indecent de mari.

2. O fi bine si eficient la noi, la Bucuresti, sa fie entitati separate Elcen si Radet? Ditamai disputa in privinta penalitatilor istorice pentru ca unii produc, iar altii doar distribuie o anume forma de energie. Se poate discuta mult despre rostul cogenerarii intr-o astfel de situatie, dar as vrea sa remarc altceva. Cum noi avem doua unitati pe acest „flux tehnologic energetic” al termoficarii orasului, o sa tot vedem cum fiecare isi apara pozitia fara a incerca sa colaboreze prea mult, adaugand si doua cote de profit la pretul „unicei”gigacalorii pe care ne-o dau.

Nevoie de Razvan Olosu

Un roman a a preluat fosta fabrica Nokia din Bochum pentru a produce mobile&accesorii de lux. La noi, cu toata criza, luxul se cauta. Pe dl. Olosu il suna cineva, poate simte nevoia sa-si extinda productia? Nu cred in neinterventionismul absolut in economie, ba chiar simt  nevoia acum de oameni cu perspectiva care sa incerce sa caute o solutie si alti investitori, macar pentru divizia de cercetare de la Jucu.

Utopie sau nu?

As avea o dorinta pentru romani si Romania, cel putin pentru o anume perioada. As vrea sa nu se mai foloseasca titluri si titulaturi, nici chiar pentru persoanele aflate intr-o functie, dar, desigur, nici pentru fosti. La noi, precizarea titlurilor in formulele de adresare este de mult timp o formula de lingusire, mai ales cand titulatura respectiva nu e meritata. Se intampla des, nu? Doar vorbim atat de o societate care promoveaza non-valorile, care acorda diplome fara acoperire si care nu a reusit sa-si statueze acele repere fundamentale ce ar face-o sa functioneze eficient si sa fie fiabila. Ce ar fi daca am renunta la chestiile pompoase si am folosi in adresare numai dle. si dna. urmate de nume persoanei in cauza? Pentru ca adevaratele valori reusesc sa se impuna numai prin numele lor si poate asa vom reusi  sa ne selectam mai corect elitele. In definitiv, ma gandesc de decenii la un lucru, personalitatile intra in istorie prin numele lor, titlul sta scris intotdeauna cu litere mici, abia dupa o virgulita.

Viziunea CGMB

Aveam de gand sa scriu o alta postare al carei titlu sa cuprinda  sintagma „soarta Radet-ului” deoarece chestiunea caldurii furnizate in regim centralizat ma preocupa de mai multa vreme.

Au fost mai intai repartitoarele care s-au introdus cu un heirupism tipic romanesc, fara ca tema sa fie discutata in profunzime. Toata lumea a vorbit doar despre posibilele economii care se obtineau insa numai renuntai la confortul caloric. Cei care aveau copiii nu vroiau sa-i vada tremurand urmau sa constate ca pentru asigurarea unei temperaturi decente intr-un apartament se platea mai mult decat inainte de instalarea repartitoarelor.

 Acum este la ordinea zilei problematica eliminarii subventiilor, iar „soarta Radet-ului” a fost dezbatuta intens de toata lumea. Noi, locuitorii bucuresteni, ne mai confruntam cu Radet-ul care e prima linie a luptei consumator – furnizor in cazul energiei termice.  Vesnic s-a  vorbit despre cresterea intretinerii la bloc, dar rareori spuneam apasat ca Radet-ul livreaza  o energie termica foarte scumpa. Daca am avut subventia nu prea ne-a pasat, acum insa.... De anul trecut de cand a tot zis guvernul ca va renunta la subventii au aparut prin cutiile postale ale apartamentelor de bloc tot felul de pliante. Isi faceau reclama companiile furnizoare de gaze, de panouri radiante si alte cele. Au simtit ca e un moment propice, iar ofensiva lor de marketing se baza tocmai pe slabiciunea Radetului, pretul efectiv, nesubventionat al gigacaloriei care e foarte mare. In urma cu niste ani primisem de la cel de la Radet un fel de justificare, mi se spusese ca in structura proprie de costuri  cam 75 % reprezinta agentul termic pe care il primesc de la CET-uri si doar restul de 25 % inseamna cheltuielile Radet ( cu tot cu salarii, materiale, etc.). Potrivit unor informatii primite recent chiar si aceasta cota a fost redusa la 17%. De la Elcen, societatea care produce agentul termic n-am aflat date despre modul in care  isi structureaza costurile. Nici prin mass-media n-am auzit discutandu-se despre situatia Elcen. Am inteles doar ca produc energie in sistem de cogenerare. Cine si la ce preturi o cumpara pe cea electrica si de ce e cea termica asa scumpa, nu stiu.

Sa ne intoarcem, insa, de unde am plecat. Bucurestenii au nevoie de ceva viziune in acest domeniu al incalzirii orasului. Nu cred ca soarta Radetului ar trebui sa fie unicul si principalul subiet de discutie in viitoarele consilii CGMB. Eu mi-as dori sa aflu raspunsul la cateva intrebari:

1.                          Daca se fac anume investitii in retehnologizarea Radet si chiar Elcen cu cat va scadea pretul gicacaloriei furnizate consumatorilor finali?

2.                          Va fi acest pret competitiv in conditiile in care oricine poate apela la alte surse de incalzire conventionale sau nu?

3.                          Nu putem renunta la modalitatite de incalzire existente acum pentru alte optiuni pe care sa le gaseasca si CGMB a carui datorie ar fi sa traseze directiile de modernizare a orasului? Se vorbeste de centrale de bloc, energie neconventionala sau mai stiu eu ce. Suntem in stare sa alegem ceva, sa avem o perspectiva?

Din pacate, timpul ne cam preseaza acum, altfel ar fi fost interesant de vazut daca

exista vreo companie dornica sa preia Radet-ul in concesiune. Asa ne-am fi dat seama daca vechiul sistem de incalzire a orasului are vreun viitor. Iar daca cei ce au in grija orasul inteleg ca „soarta Radet-ului” e pecetluita ar trebui sa inlesneasca procedurile de debransare care, pana acum, pareau sa aiba drept drept scop inlantuirea bucurestenilor de sistemul centralizat de incalzire.

Un fel de replica adresata dlui. Patriciu

Am aflat ca ar fi declarat la Realitatea Tv ca moneda euro e pe moarte. Eu sper ca nu. Euro este un rezultat natural al unui anume tip de dezvoltare economica, aceea care se desfasoara atunci cand exista si un oarecare grad de civism. A fost si este o sansa pe care eu as dori-o candva si altor zone.  Intotdeauna ma ingrozeste alternativa asa cum o vad eu, adica un fel de reintoarcere in trecut, catre societati in care bunastarea era o exceptie. Nici nu vreau sa mai discut despre razboaiele pe care le-au iscat atatea interese si orgolii nationale sau ale diverselor grupuri constituite in variate momente in Europa, de exemplu. Acum avem un model, un continent alcatuit din tari si tarisoare care s-au tras unele pe altele catre crestere economica, chiar daca au mai existat dispute. Astept sa vad ce intampla cu SUCRE dupa ce trecem de generatia Chavez.

Cui ii e frica de civism?

Tot la Realitatea am vazut ieri o stire-semnal  care punea in discutie lipsa de personal pentru noua sectie de cardiologie a spitalului Marie Curie. Aceasta nu poate functiona pentru ca scoaterea posturilor la concurs s-a impiedicat in birocratie sau in rea-credinta. Spuneau in stire ca reprezentantii Ministerul Sanatatii declarau totusi ca problema e in curs de rezolvare. Ceva lipsea si asta m-a izbit. Nici un cuvant despre faptul ca respectiva sectie era rezultatul impresionat al unei campanii publice de strangere a fondurilor, realizata, cred, mai ales de oameni inimosi. Astazi, in Romania, avem nevoie de exemple de civism ca de aer.

Mi-am spus mai intai ca e vina redactorului, dar am gandit apoi altceva. Daca n-o fi facut precizarea tocmai pentru a nu deranja orgoliile autoritatilor? Nu e o reusita din palmaresul lor si, atunci, de ce sa se agite? Astfel de primitivisme te infurie.