duminică, 6 noiembrie 2011

Tichete „Fabricat in Romania”

M-am bucurat auzind tot mai des in ultimul timp ca o crestere a consumului intern n-ar face rau economiei de pe la noi. In urma cu niste ani intelesesem doar intr-o oarecare masura temerile celor reticenti in aceasta privinta. Problema echilibrarii balantei comerciale nu e de ici, de colo cand tot romanul se vede cu bani in mana si e atras mai ales de ceea ce vine din import. Cum pentru 2012 „prudenta” e cuvantul de baza in privinta cresterilor salariale din sectorul bugetar ma gandeam ce bine ar fi sa se acorde plusuri de venituri care sa se cheltuie exclusiv pe marfuri fabricate in Romania. Nu e foarte usor sa institui un sistem de tichete destinate achizitionarii de produse romanesti, dar nici extraordinar de greu, daca ar fi sa ne gandim la tichetele de masa, cadou, etc.

marți, 25 octombrie 2011

Intrebari

1.Teama de nimic – Mi-as dori sa fiu contrazisa, desi e putin probabil, dar am senzatia ca in cazul CDS-urilor ne temen de ceva ce doar pare ca exista. Cum piata acestor instrumente este una predominant speculativa te intrebi de ce tremura toata lumea in fata cotatiilor CDS? In aparenta raspunsul e clar, bancile iti adauga un plus de dobinda potrivit acestora. As mai avea si in acest caz o nedumerire, nu cumva bancile tin seama de cotatiile unui produs financiar nascut mai mult din dorinta unora de a face bani din nimic, pentru a imprumuta cat mai scump? Adica pentru a face profituri indecent de mari.

2. O fi bine si eficient la noi, la Bucuresti, sa fie entitati separate Elcen si Radet? Ditamai disputa in privinta penalitatilor istorice pentru ca unii produc, iar altii doar distribuie o anume forma de energie. Se poate discuta mult despre rostul cogenerarii intr-o astfel de situatie, dar as vrea sa remarc altceva. Cum noi avem doua unitati pe acest „flux tehnologic energetic” al termoficarii orasului, o sa tot vedem cum fiecare isi apara pozitia fara a incerca sa colaboreze prea mult, adaugand si doua cote de profit la pretul „unicei”gigacalorii pe care ne-o dau.

joi, 29 septembrie 2011

Nevoie de Razvan Olosu

Un roman a a preluat fosta fabrica Nokia din Bochum pentru a produce mobile&accesorii de lux. La noi, cu toata criza, luxul se cauta. Pe dl. Olosu il suna cineva, poate simte nevoia sa-si extinda productia? Nu cred in neinterventionismul absolut in economie, ba chiar simt  nevoia acum de oameni cu perspectiva care sa incerce sa caute o solutie si alti investitori, macar pentru divizia de cercetare de la Jucu.

duminică, 4 septembrie 2011

Utopie sau nu?

As avea o dorinta pentru romani si Romania, cel putin pentru o anume perioada. As vrea sa nu se mai foloseasca titluri si titulaturi, nici chiar pentru persoanele aflate intr-o functie, dar, desigur, nici pentru fosti. La noi, precizarea titlurilor in formulele de adresare este de mult timp o formula de lingusire, mai ales cand titulatura respectiva nu e meritata. Se intampla des, nu? Doar vorbim atat de o societate care promoveaza non-valorile, care acorda diplome fara acoperire si care nu a reusit sa-si statueze acele repere fundamentale ce ar face-o sa functioneze eficient si sa fie fiabila. Ce ar fi daca am renunta la chestiile pompoase si am folosi in adresare numai dle. si dna. urmate de nume persoanei in cauza? Pentru ca adevaratele valori reusesc sa se impuna numai prin numele lor si poate asa vom reusi  sa ne selectam mai corect elitele. In definitiv, ma gandesc de decenii la un lucru, personalitatile intra in istorie prin numele lor, titlul sta scris intotdeauna cu litere mici, abia dupa o virgulita.

miercuri, 31 august 2011

Viziunea CGMB

Aveam de gand sa scriu o alta postare al carei titlu sa cuprinda  sintagma „soarta Radet-ului” deoarece chestiunea caldurii furnizate in regim centralizat ma preocupa de mai multa vreme.
Au fost mai intai repartitoarele care s-au introdus cu un heirupism tipic romanesc, fara ca tema sa fie discutata in profunzime. Toata lumea a vorbit doar despre posibilele economii care se obtineau insa numai renuntai la confortul caloric. Cei care aveau copiii nu vroiau sa-i vada tremurand urmau sa constate ca pentru asigurarea unei temperaturi decente intr-un apartament se platea mai mult decat inainte de instalarea repartitoarelor.
 Acum este la ordinea zilei problematica eliminarii subventiilor, iar „soarta Radet-ului” a fost dezbatuta intens de toata lumea. Noi, locuitorii bucuresteni, ne mai confruntam cu Radet-ul care e prima linie a luptei consumator – furnizor in cazul energiei termice.  Vesnic s-a  vorbit despre cresterea intretinerii la bloc, dar rareori spuneam apasat ca Radet-ul livreaza  o energie termica foarte scumpa. Daca am avut subventia nu prea ne-a pasat, acum insa.... De anul trecut de cand a tot zis guvernul ca va renunta la subventii au aparut prin cutiile postale ale apartamentelor de bloc tot felul de pliante. Isi faceau reclama companiile furnizoare de gaze, de panouri radiante si alte cele. Au simtit ca e un moment propice, iar ofensiva lor de marketing se baza tocmai pe slabiciunea Radetului, pretul efectiv, nesubventionat al gigacaloriei care e foarte mare. In urma cu niste ani primisem de la cel de la Radet un fel de justificare, mi se spusese ca in structura proprie de costuri  cam 75 % reprezinta agentul termic pe care il primesc de la CET-uri si doar restul de 25 % inseamna cheltuielile Radet ( cu tot cu salarii, materiale, etc.). Potrivit unor informatii primite recent chiar si aceasta cota a fost redusa la 17%. De la Elcen, societatea care produce agentul termic n-am aflat date despre modul in care  isi structureaza costurile. Nici prin mass-media n-am auzit discutandu-se despre situatia Elcen. Am inteles doar ca produc energie in sistem de cogenerare. Cine si la ce preturi o cumpara pe cea electrica si de ce e cea termica asa scumpa, nu stiu.
Sa ne intoarcem, insa, de unde am plecat. Bucurestenii au nevoie de ceva viziune in acest domeniu al incalzirii orasului. Nu cred ca soarta Radetului ar trebui sa fie unicul si principalul subiet de discutie in viitoarele consilii CGMB. Eu mi-as dori sa aflu raspunsul la cateva intrebari:
1.                          Daca se fac anume investitii in retehnologizarea Radet si chiar Elcen cu cat va scadea pretul gicacaloriei furnizate consumatorilor finali?
2.                          Va fi acest pret competitiv in conditiile in care oricine poate apela la alte surse de incalzire conventionale sau nu?
3.                          Nu putem renunta la modalitatite de incalzire existente acum pentru alte optiuni pe care sa le gaseasca si CGMB a carui datorie ar fi sa traseze directiile de modernizare a orasului? Se vorbeste de centrale de bloc, energie neconventionala sau mai stiu eu ce. Suntem in stare sa alegem ceva, sa avem o perspectiva?

Din pacate, timpul ne cam preseaza acum, altfel ar fi fost interesant de vazut daca
exista vreo companie dornica sa preia Radet-ul in concesiune. Asa ne-am fi dat seama daca vechiul sistem de incalzire a orasului are vreun viitor. Iar daca cei ce au in grija orasul inteleg ca „soarta Radet-ului” e pecetluita ar trebui sa inlesneasca procedurile de debransare care, pana acum, pareau sa aiba drept drept scop inlantuirea bucurestenilor de sistemul centralizat de incalzire.

duminică, 31 iulie 2011

Un fel de replica adresata dlui. Patriciu

Am aflat ca ar fi declarat la Realitatea Tv ca moneda euro e pe moarte. Eu sper ca nu. Euro este un rezultat natural al unui anume tip de dezvoltare economica, aceea care se desfasoara atunci cand exista si un oarecare grad de civism. A fost si este o sansa pe care eu as dori-o candva si altor zone.  Intotdeauna ma ingrozeste alternativa asa cum o vad eu, adica un fel de reintoarcere in trecut, catre societati in care bunastarea era o exceptie. Nici nu vreau sa mai discut despre razboaiele pe care le-au iscat atatea interese si orgolii nationale sau ale diverselor grupuri constituite in variate momente in Europa, de exemplu. Acum avem un model, un continent alcatuit din tari si tarisoare care s-au tras unele pe altele catre crestere economica, chiar daca au mai existat dispute. Astept sa vad ce intampla cu SUCRE dupa ce trecem de generatia Chavez.

Cui ii e frica de civism?

Tot la Realitatea am vazut ieri o stire-semnal  care punea in discutie lipsa de personal pentru noua sectie de cardiologie a spitalului Marie Curie. Aceasta nu poate functiona pentru ca scoaterea posturilor la concurs s-a impiedicat in birocratie sau in rea-credinta. Spuneau in stire ca reprezentantii Ministerul Sanatatii declarau totusi ca problema e in curs de rezolvare. Ceva lipsea si asta m-a izbit. Nici un cuvant despre faptul ca respectiva sectie era rezultatul impresionat al unei campanii publice de strangere a fondurilor, realizata, cred, mai ales de oameni inimosi. Astazi, in Romania, avem nevoie de exemple de civism ca de aer.
Mi-am spus mai intai ca e vina redactorului, dar am gandit apoi altceva. Daca n-o fi facut precizarea tocmai pentru a nu deranja orgoliile autoritatilor? Nu e o reusita din palmaresul lor si, atunci, de ce sa se agite? Astfel de primitivisme te infurie.

luni, 25 iulie 2011

I. Iertare, iertare, dar sa facem rand!

Cand am auzit ca Laszlo Tokes sustine ca romanii ar cam trebui sa-si ceara iertare pentru perioada post - Trianon mi-a venit in cap ceea ce gandeam mai de mult, dar n-am avut prilejul sa exprim pana acum. Atunci cand ii vedeam de multe ori pe liderii maghiarilor din Romania cerand cu o oarecare emfaza drepturi fara limite pentru comunitate ma intrebam intotdeauna, oare nu ar trebui sa ceara altfel? Sunt lucruri care li se cuvin, intradevar, dar au moderatia de a cere si in functie de posibilitati (vezi universitatea de stat maghiara).  De ce imi doream o alta atitudine? Pentru ca stiu, dar ei au uitat, ca nu i-au tratat cu prea mult respect pe romanii din Transilvania inainte de 1918. Eu asa zic ca e de bun simt, cand nu ai fost in stare sa oferi ceea ce tu ceri de la altul, faci intr-un alt mod solicitarea, cu o oarecare moderatie. Asa incat m-as pune la coada inainte sa cer iertare conationalilor maghiari asteptand, intr-o ordine impusa de cronologia istorica, sa-si ceara si mai intai ei scuze romanilor.

P.S. Nu mi-am format o opinie in legatura cu studiul istoriei si geografiei in limba maghiara, poate si pentru ca sunt de parere ca e mai bine ca scolarii acestei comunitati sa invete limba romana ca o limba straina. Asa e pentru ei.  E o realitate pe care eu am intalnit-o cand eram la randul meu tanara fata, pe undeva pe granita de vest. Nu puteai vorbi cu un copil maghiar pentru ca el acasa auzea numai limba materna.

II. Kelemen Hunor un model pentru noi

Declaratia lui legata de axa Bucuresti-Budapesta-Bruxelles mi-a placut. E un fel de apel la arbitraj de care noi, romanii, si mai ales reprezentantii nostri, nu avem de ce sa ne temem. Mai ales daca stim sa adoptam un comportament care sa denote atat gentilete, cat si existenta unei „coloane vertrebrale nationale”. Mi-as dori sa vad cum solicitam si noi atentia cuvenita pentru minoritatile romanesti din tarile vecine (nu intra in discutie  R. Moldova unde situatia e diferita), asa cum as vrea asist cat mai curand la inaugurarea un ICR la Belgrad, Sofia etc.

Vacanta pe la noi


I. Mii de tone de alge stranse de responsabilii apelor??!!

Acum vreo 10 zile algele  pareau o masa compacta in apa marii la Mamaia. Am zis sa sun totusi si la Directia de la Constanta si la Apele Romane de la Bucuresti pentru a sesiza situatia. Am dat peste inertie cu pretentii.
Localul m-a informat ca ar lucra in fiecare noapte ceva utilaje, adica ei fac tot ce pot, dar mi-a comunicat si alteva, zicea el ca  in urma cu trei saptamani situatia era la fel in Cipru. Era raspunsul lui pentru ceea ce tot ii spusesem eu despre alte tari, vecine sau nu, in care autoritatile se descurca mult mai bine si nu vezi apa marii in halul acela.
Bucuresteanca m-a intrebat retoric daca s-a preocupat cineva serios de aceasta problema in ultimii 20 de ani, alocand si fondurile necesare, desigur. Am fost lasata sa inteleg ca respectiva chestiune n-a fost in atentia si nici o prioritate a guvernantilor pana acum, dar ca are o parte de vina si turistului de rand care n-a reusit s-o impuna pe agenda ministrilor. Mi-a mai amintit si de implicatii ecologice, asta ca sa ma lase fara replica. In opinia dumneai adica, o ampla actiune de curatare a algelor de la mal nu poate avea loc. Totul trebuie trebuie facuta delicat pentru a nu perturba echilibrele naturale, de parca turistii de fiecare vara care se zbenguie pe langa mal sunt animale marine! Desi am argumentat cat am putut, am priceput ca vorbesc in van, mai ales ca era o perioda in care Apele Romane erau implicate intr-un alt scandal. La oaresce timp dupa incheierea convorbirii am realizat ca nu am pus in discutie sumele care se incaseaza pentru inchirierea plajelor catre operatorii privati. Ce s-a intamplat cu banii stransi peste ani? Nu puteau reprezenta pricipala resursa pt achizitionarea echipamentelor necesare intretinerii litoralului? Cu aceste intrebari in minte, in zilele urmatoare i-am vazut pe tinerii care au in grija sezlongurile strangand in saci de rafie algele pe care marea le scosese la mal in cursul procesului natural de auto-curatare. De fapt, era nisip amestecat cu plante, ceea ce era si mai bine, se castiga in greutate. Pentru un timp, perioada care a cuprins si un sfarsit de saptamana, ceea ce se adunase ramasese langa mal. Nu stiu, asadar, cum au inaintat tractoarele pe acolo. Din fericire pentru noi turistii, au existat si scurte intervale in care apele s-au eliberau singure de alge si ne-am bucurat astfel de sesiuni de bai curate, as putea spune chiar igienice.

Si la mare, dar mai ales o data intoarsa acasa am vazut numeroase stiri bazate pe comunicatele de la Apele Romane in care se evidentiau cate sute de tone de alge stransesera harnicii slujbasi ai institutiei respective. Nemaipomeniti sacii aia de pe plaja! Chiar daca s-a incheiat vacanta am vrut sa o sun pe bucuresteanca sa o intreb ce destinatie au avut totusi banii obtinuti de stat din inchirierea plajelor. N-am prins-o pentru ca e vremea concediilor. Mai incerc la sfarsit de august pentru ca as mai vrea sa aflu si altceva, a fost in vacanta la Mamaia si facut bai cu alge?


II. Multumesc dl. Popescu!

Asa il cheama. E un domn a carui masina cu nr. de Bucuresti fusese parcata miercurea trecuta in fata unui hotel situat catre capatul nordic al statiunii Mamaia. Pentru ca nu gasise un loc liber o asezase incomodand alte turisme, DAR isi lasase nr. de telefon in geam, pe o foaie dintr-o agenda. In marea de lipsa de bun-simt care ne inconjoara, m-am simtit bine vazand un astfel de comportament. Trebuie sa precizez ca nu a fost blocat vehiculul cu care am calatorit eu. Cu atat mai mult, Multumesc dl. Popescu!

III. Nebunia locurilor de parcare de pe trotuare

Exista si la Mamaia. Am vazut intr-o seara turisti iesiti la promenada, dar strecurandu-se de fapt, unii printre altii, din cauza latimii trotuarelor care era de sub un metru, cred. Mai foloseau si bordurile inalte de pe margine, pe post de barna (vezi evolutii gen Nadia Comaneci). Nu mai spun cum era sa intalnesti in cale, pe acelasi trotuar si un jeep al carui bot ocupa jumatate din spatiul destinat plimbaretilor.

duminică, 3 iulie 2011

Bacalaureatul si judecatorii lui Jean Valjean

Nu credeam ca e cazul sa ma bag de la inceput in chestiuni de mare amploare, dar asist la situatii care te sperie. Sunt o persoana care a picat de doua ori la examenul de admitere in facultate pe vremea lui ceasca si stiu ce inseamna sa nu treci un examen major (am prostul obicei sa doresc sa scriu numele lui ceausescu cu litera mica de cate ori pot; e valabil si pentru porecla). Afland ultimele stiri mi-am zis: Stai sa vezi ce se pun pe tocit in urmatoarea perioada si dupa ce o sa treaca bac-ul o sa uite cam tot! Fara sa vrei iti dai seama ca nici asa n-o sa fie mare scofala daca o sa  ia bac-ul pe cinstite. Le lipsesc cele douasprezece clase facute cum trebuie, cu o programa si examinari concepute de PEDAGOGI cu har. Cati vad si acum ca sunt putini profesori bine calificati, iar intre ei gasesti multi adanc incorsetati in specialitatea lor, mai mult preaslavind-o in cautarea unor elevi ideali, decat transmitand-o scolarilor de nivel mediu si loazelor! De ce m-au sagetat astfel de ganduri? Pentru ca am reusit totusi sa intru la facultate in 1989 si am terminat-o pe vremea cand nu se infiintasera inca fabricile de diplome (pentru carcotasi, pentru mine principalul obstacol la admitere a fost economia politica, nicidata n-am lat mai mult de 5,30). Si atunci puteai trece printr-o facultate ca rata prin apa. I-am vazut pe profesorii care ne dictau cursuri, iar noi eram pur si simplu scribisori. Am inteles ca era bine sa ai o prezenta 100% si sa reciti cursul pe subiecte la examene si luai 10 cu felicitari, chiar daca era evident ca nu ai inteles nimic din poezie. L-am observat o data, undeva pe un hol,  pe un fotbalist celebru despre care se spunea ca nu prea da pe la scoala (parca nu era totusi la FF), dar care a obtinut diploma bine mersi. De aceea ma intreb, pe aceste radacini adanc infipte in neperformanta care prim pas catre un invatamant de calitate ar fi mai potrivit: ridicarea stachetei cu un metru sau initierea unui antrenament serios si de lunga durata pentru cel care trebuie sa sara?

O concluzie

 M-a amuzat ceea ce a spus unul din rectorii din invatamantul superior, care crede ca era nevoie de un moment al adevarului in privinta bac-ului, dar spune ca universitatatile se vor adapta si vor organiza admiteri si in toamna. As intreba eu, chiar o sa fie studenti mult mai buni abolventii de liceu care au picat acum la bac, dar o sa-l treaca in toamna? Nu stiu de ce, dar chiar daca n-am avut nici eu parte de el, imi doresc un bacalaureat care sa reprezinte mai mult de trei luni de tocit intr-o vara. Cat despre copiii picati care fac parte dintr-o generatie care mie mi se pare scapata din mana, nefinisata? Nu-mi ramane decat sa sper sa nu fie multi care sa sufere traume de tipul "Jean Valjean".

luni, 27 iunie 2011

Inca unul si una (blog si autor)

Nu cred ca sunt in stare acum nici sa ma descriu, nici sa pun in cuvinte de ce? Cel mai bine ar fi sa incep cu o chestiune concreta.
Zilele trecute am vazut o stire devenita, deja, banala: s-au imbulzit oamenii la coada pentru a intra intr-un magazin proaspat inaugurat. As zice ca incerc sa-i inteleg pe cei cu nevoi si n-as vrea sa-i blamez numai pe ei, dar aceia care fac politicile de marketing la ce s-or gandi cand lanseaza o astfel de unitate comerciala? Doar, si mai ales romanii fara prea multe posibiltati intra in categoria "client-obiectiv" in viziunea lor?